Copiii sunt sensibili atat viata de familie cat si la alte medii cu care intra in contact ; avand mai putina experienta si mai putine abilitati de a face fata unor situatii dificile, chiar mai putin control asupra mediului copiii se vor adapta mai greu  si pot fi mai mult afectati decat adultii. In caz de stres si nemultumire, copiii pot manifesta diferite stari cum ar fi: iritabilitate, schimbari de personalitate, probleme legate de alimentatie sau de somn, probleme la scoala, probleme in interactiunea cu ceilalti, diferite comportamente etc.  
De aceea psihoterapia copilului difera de cea a adultului pentru ca se exploreaza situatiile prin joc si desen, nu se discuta problemele. Jocul este modalitatea prin care copilul poate comunica si isi poate exprima dificultatile pe care le intampina. 
Psihoterapia pentru adolescenti este asemanatoare cu psihoterapia pentru adulti. De cele mai multe ori, psihoterapia este privita de adolescenti ca fiind locul in care isi descopera visele, sperantele, temerile si se pot focaliza asupra propriei persoane, asupra experientelor si relatiilor atat cu familia cat si cu ceilalti. 
Scopul psihoterapiei pentru copii si adolescenti este general (cresterea stimei de sine, diminuarea anxietatii etc.) si specific (rezolvarea unor probleme de comportament, de exemplu).
Exemplu de probleme pentru care copiii pot veni la terapie: hiperactivitate, diferite probleme scolare (esec scolar, absenteism), timiditate, anxietate, crize de furie etc.
Exemplu de probleme pentru care adolescentii pot veni la terapie: conflicte in familie si cu ceillati, stima de sine scazuta, probleme de invatare, diferite tulburari (alimentare), frica, anxietate, probleme si conflicte in familie, diferite dependente etc.